Problema nu e stresul, ci lipsa revenirii
Organismul este construit să răspundă rapid la provocări și apoi să revină la calm. Când rămânem blocați în hipervigilență, somnul se rupe, digestia încetinește și imunitatea prioritizează supraviețuirea, nu repararea.
Cum arată reglarea prin frecvențe
În biorezonanță, stresul cronic apare ca o dezordine a semnalelor. Intervenția nu „oprește” stresul, ci reînvață sistemul să comute din alertă în odihnă. Subiectiv simți o descreștere a „zgomotului”, obiectiv dormi mai bine și te recuperezi mai repede.
Ritmuri care vorbesc între ele
Inima își schimbă variabilitatea în funcție de trăiri, creierul își modulează undele după atenție și somn, iar țesuturile își exprimă tensiunile în micro-oscilații. Când aceste ritmuri se sincronizează, corpul capătă flexibilitate și imunitatea își face treaba eficient.
Practica din spatele stabilității
Efectele se consolidează prin respirație lentă, ancorare corporală, expunere la lumină dimineața și igienă mentală seara. Biorezonanța deschide poarta, iar rutina zilnică o ține larg deschisă.
Semnele schimbării reale
Toleranță mai mare la incertitudine, reactivitate emoțională mai mică și claritate în decizii sunt indicii că sistemul autonom s-a reechilibrat. Imunitatea răspunde favorabil când corpul recâștigă această flexibilitate.
Concluzie pragmatică
Biorezonanța nu „vindecă stresul”, ci îți returnează comutatorul intern. De aici înainte, practica regulată transformă reglajul într-o capacitate naturală.