Aproape în fiecare discuție legată de dietă și sănătate, vorbim despre calciu, magneziu și sodiu. Acestea sunt metale ușoare, de care organismul are nevoie în cantități relativ mari, comparativ cu necesitatea metalelor grele. Și acestea au funcțiile lor în organism, dacă ne gândim că fierul este substratul funcționării hematiilor, iar cuprul ne ajută să ne reglăm greutatea, printre altele.
Cu toate acestea, excesul de metale ușoare poate duce cu siguranță la boli grave și stări de toxicitate, cu atât mai mult cu cât acestea au capacitatea de a se acumula în organism, blocând funcțiile celulare și generând afecțiuni la nivelul ficatului, rinichilor, plămânilor sau ochilor și sistemului nervos. Pe lângă aceste blocaje persistente, metalele grele în exces pot avea chiar și proprietăți mutagene și cancerigene, provocând procese ireversibile în organism, iar unele dintre ele se pot transmite de la mamă la făt.
Metalele grele precum cobaltul, cuprul, fierul, manganul, molibdenul, zincul, cromul, vanadiul, nichelul și plumbul joacă și ele un rol important în funcționarea organismului, dar în cantități mici. Multe din aceste metale grele ajung în corpul nostru prin sistemul digestiv, prin alimentele "contaminate", în special cele specifice sezonului de care tocmai ne-am despărțit, cum ar fi conservele de tot felul, dar mai ales din pești mari, cum ar fi tonul, codul, peștele spadă și fructele de mare. Cele mai înalte concentrații sunt înregistrate în pielea și ficatul acestora, iar cele mai mici în mușchii albi. Vara, marii consumatori de bere își mai adaugă la colecție o porție zdravănă de plumb. Ne încarcă mult cu metale grele și medicamentele, vaccinurile și țigările.
Efectele intoxicației rapide cu metale grele includ orbirea, deteriorarea coordonării nervoase, anomalii psihice, afecțiuni cardiovasculare și chiar cancer. Este important de menționat că, indiferent de modul de procesare a hranei, metalele nu se descompun, ba chiar concentrația lor pe unitatea de masă poate crește. Pe lângă aceste neajunsuri, metalele grele sunt extrem de dificil de eliminat odată ce au fost acumulate în organism.
Plumbul
Plumbul este unul dintre vechii dușmani ai omenirii, fiind cunoscut în istorie pentru otrăvirea lentă cu plumbul din veselă și tacâmuri, folosite în trecut. În prezent, s-a dovedit că prea mult plumb poate cauza anemie, afectarea endoteliului vascular, afecțiuni renale, nefrite cronice și schimbări în comportament.
În ciuda faptului că plumbul este prezent peste tot în natură și în multe dintre ingredientele din dieta noastră, s-au stabilit limite admisibile pentru concentrațiile de plumb (CLA) în produsele alimentare. De exemplu, CLA ale plumbului oscilează între 0,005 mg/kg în produsele lactate și 1,0 mg/kg în pește. Acest metal este absorbit de către eritrocite, țesutul osos și nervos și rinichi. Intoxicarea cronică cu plumb poate duce la dezvoltarea nefritelor, la blocarea activității hematiilor și la dereglarea conductivității impulsurilor nervoase. Sursele de intoxicare cu plumb pot include benzină, alimentele și băuturile păstrate în vase conținând plumb sau vopsele ce conțin acest metal (vase de lut glazurate, vopsele de tipar, unele mase plastice).
Cadmiul
Cadmiul este un alt metal greu cu potențial toxic pentru organismul uman. Chiar dacă ne naștem "fără cadmiu", acesta poate pătrunde în corp prin expunerea la mediul înconjurător. Industriile textile și electrotehnice au folosit cadmiul în diverse produse, contribuind astfel la expunerea noastră la acest metal. De exemplu, vapori de cadmiu pot fi eliberați în aer în urma activităților industriale.
O sursă semnificativă de cadmiu în dietă provine din peștii și fructele de mare care acumulează acest metal în țesuturile lor. Consumul pe termen lung al unor cantități mici de pește contaminat cu cadmiu poate contribui la intoxicarea cu cadmiu. Concentrațiile limită admisibile pentru cadmiu în produsele alimentare sunt reglementate și pot varia, de exemplu, limita pentru pește este de 0,5 mg/kg masă uscată.
În organism, cadmiul se acumulează preponderent în rinichi, iar studiile au identificat legături între acumularea de cadmiu și afecțiuni cardiovasculare.
Mercurul
Mercurul este unul dintre cele mai folosite și periculoase metale grele. Este utilizat în diverse produse, de la plombele de amalgam dentar până la termometre. Expunerea la mercur poate fi toxică, iar femeile însărcinate sunt sfătuite să evite consumul de pește cu conținut ridicat de mercur, precum tonul, din cauza impactului asupra dezvoltării fetale.
Concentrațiile limită admisibile pentru mercur în aerul din încăperile industriale sunt de 0,01 mg/m3. În produsele alimentare, CLA pentru mercur poate varia între 0,005 mg/kg în sucuri și 0,5 mg/kg în pește.
Alte metale grele: Nichel, Aluminiu, Zinc și Cupru
Alte metale grele precum nichelul, aluminiul, zincul și cuprul au și ele roluri importante în organism, dar în concentrații mici. De exemplu, nichelul poate contribui la dezvoltarea lentă a tumorilor maligne, în special în caii respiratori. Zincul și cuprul sunt esențiale pentru metabolism și funcționarea normală a organismului, însă intoxicația cronică cu aceste metale poate duce la dezvoltarea afecțiunilor cardiovasculare, inclusiv a aterosclerozei.
Soluții și Măsuri de Prevenire
Pe lângă evitarea surselor de metale grele în alimentație, cum ar fi consumul excesiv de pește, există câteva măsuri și soluții pentru detoxifierea organismului de metale grele acumulate. Sub îndrumarea medicului toxicolog sau internist, pot fi implementate proceduri de detoxificare care utilizează produse cu efect detoxifiant, cum ar fi urzicile, leurda, mușețelul, ridichea neagră, menta, lemnul-dulce, anghinarea, coada-calului, brusturele, păpădia, rubarba, ghințura-galbenă, roinița, ienupărul, pirul-târâtor, șocul, anasonul, pătrunjelul, strugurii-ursului și unguraș.
Unele metode de detoxificare se bazează pe acidul alginic, extras din algele marine, care acționează detoxifiant și ajută la eliminarea substanțelor nocive. Acidul alginic contribuie la prevenirea acumulării de metale grele în structurile osoase. Există și alte soluții care implică utilizarea de suplimente bogate în substanțe cu efect detoxifiant sau antioxidativ, precum acidul alfa lipoic sau compuși conținând sulf.
În concluzie, conștientizarea și prevenirea expunerii la metale grele sunt esențiale pentru menținerea sănătății. Consumul moderat și echilibrat al alimentelor, evitarea expunerii excesive la sursele de metale grele și sub supravegherea medicală, adesea sunt cheia pentru prevenirea acumulării și efectelor negative ale acestor substanțe în organism.